PNL poate face obiectul unui interesant studiu de caz cu privire la concentrarea puterii în mâinile unui baron local. În general, în partidele mari puterea este distribuită între centru și teritoriu (baroni locali), iar dinamica politică internă este cea a căutării permanente a unui punct de echilibru. Chiar și în PDL în vremea lui Băsescu filialele locale au avut o influență considerabilă, transpusă în alcătuirea guvernului și distribuirea resurselor, uneori cu prețul blocării unor inițiative ale președintelui.
Liberalii par a se îndrepta către un alt model. Aparent, concentrarea puterii se face la centru, în mâinile lui Antonescu. Dacă privim mai îndeaproape, vedem că resursele guvernării se concentrează la polul de putere de la Iași. Cine are resursele, are și puterea reală.
La împărțirea guvernării, PNL a preferat să își adjudece cu precădere pârghii de control asupra proprietății statului în economie. Ministerele Finanțelor, Economiei și Transporturilor sunt astfel de exemple. Miniștrii Fenechiu, Chițoiu și Vosganian sunt toți din polul ieșean de putere al partidului. Li se adaugă în aceste zile Dan Radu Rușanu, considerat eminența cenușie a grupului și nominalizat recent în fruntea mega-structurii de control și Gelu Ștefan Diaconu, despre care premierul ne-a spus că va fi numit în curând la ANAF.
Ministrul de interne, Radu Stroe, are și el legături strânse cu județul natal, iar ministrul pentru românii de pretutindeni, Cristian David, deși are doar un portofoliu-sinecură, este emanația directă a unuia dintre pilonii rețelei ieșene, Mihail Vlasov. Și Mona Pivniceru, fost ministru al justiției, venea din aceeași grupare. În Parlament, baronii ieșeni îl au pe tânărul-mafiot-obraznic Chiuariu în fruntea comisiei juridice din Senat, cu un rol destul de evident de piesă principală în extinderea controlului politic asupra justiției.
Grupul ieșean este beneficiarul direct al majorității resurselor publice controlate de liberali și încearcă asiduu să pună opreliști justiției. Unul dintre membrii marcanți, Fenechiu (adesea pare a fi chiar Baronul) și soldatul Diaconu au deja probleme cu legea, ceea ce nu îi împiedică să rămână în funcții cheie. Privită din această perspectivă, aducerea la tăcere a filialei București, altă dată una dintre cele mai puternice, nu mai este doar rezultatul încercării lui Antonescu de a scăpa de contestatarii din interior, ci și efectul dominației unui alt grup de interese în partid. Nu spun aici că Chiliman&Co ar fi niște victime inocente, ei pur și simplu au pierdut în războiul între clanuri.
Vorbind de clanuri, e interesant că la acest moment singura contrapondere vizibilă la grupul Fenechiu-Rușanu este, în ACD, grupul Voiculescu, care controlează partea ce îi revine din prada publică obținută după alegeri. Primii au avantajul strategic că sunt, formal, în partid. Cei doi poli de putere au ca interese comune limitarea actului de justiție și menținerea lui Antonescu într-un rol de aparent lider mână forte (totuși, să notăm că Antonescu are și el pârghii strategice importante, nu e lipsit de putere).
PSD și PDL au fost în anii anteriori sub dominația unui lider autoritar de la centru. Este prima dată când puterea într-un partid se duce atât de mult către un pol regional. Va fi interesant de urmărit ce se întâmplă în momentul în care interesele lui Antonescu și ale prietenilor săi ieșeni vor deveni divergente, sau când gruparea Voiculescu va dori să acapareze mai multă putere.
